23 iunie 2016

Brahms şi publicul ca elită

0 comments
Lungul secol al XIX-lea (aşa l-a numit, într-un alt context, Hobsbawn) aduce o adevărată liberalizare a receptării muzicii „grele” şi o lărgire a cercurilor consumatoare. Dacă la început ascultătorii se recrutau mai ales din rândul elitei (semi-)profesioniştilor, al celor care erau în stare să descifreze o partitură şi se pricepeau la dicteul muzical, sfârşitul de veac aduce în sălile de concert omul de pe stradă, amatorul de muzică lipsit de instruire. Acuzat adesea de academism, Brahms nu e adeptul acestei veritabile democratizări. Iată câteva note care îi sunau prost vienezului:

Brahms articula o îngrijorare răspândită pentru declinul normelor care însoţeau, în timpul vieţii sale, extinderea auditoriului. Noua generaţie devenea consumatoare de lexicoane, ghiduri de concert şi prezentări jurnalistice, genuri care se bucurau de un succes imens în anii 1880 şi 1890. Renumitul ghid de concert al lui Hermann Kretzschmar, apărut în primă ediţie în 1887 [...] ne oferă o imagine concisă a standardului de educaţie de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Kretzschmar presupunea că publicul este suficient de educat pentru a sesiza schimbările de cheie, liniile melodice şi timbrele orchestrale. Filarmonica din Viena s-a simţit prima oară nevoia de a introduce programe de sală descriptive în anii 1890. Atât în aceste programe, cât şi în ghidul lui Kretzschmar descrierea narativă funcţiona ca un fel de mecanism de traducere, conceput pentru a-i permite ascultătorului să urmărească muzica şi să o reţină, oferindu-i o naraţiune descriptivă înrudită cu proza de ficţiune, ghidurile de călătorie sau reportajul jurnalistic.

Că la acest capitol Brahms făcea parte din tabăra perdantă e acum limpede. La vremea respectivă, în focul luptei, în care de o parte a baricadei se aflau un Wagner sau un Bruckner, iar de cealaltă, un Brahms sau un Hanslick, era mai greu să intuieşti cui avea să-i dea dreptate istoria.

Citatul este luat din volumul Brahms and His World (editor Walter Frisch). Traducerea este a mea. Imaginea, reprodusă din lucrare, îl înfăţişează pe Brahms în 1860, când era mai puţin conservator decât la bătrâneţe.