27 iulie 2007

☺☺ 1001 Books You Must Read Before You Die (Episodul II)

1 comments
Ajungem azi cu relatarea la secolul al XVIII-lea. Aici lucrurile sunt foarte liniştite, li se dă Cezarilor ce-i al lor, începând cu părinţii romanului englez.

Defoe figurează cu ale sale Robinson Crusoe, Moll Flanders şi mai puţin cunoscuta Roxana, iar Swift, cu Povestea unui poloboc şi cu Călătoriile lui Gulliver. Richardson şi Fielding îşi au şi ei locul cuvenit, cu Pamela şi Clarissa şi, respectiv, Tom Jones şi Amelia. Goldmith, Walpole, Sterne şi Tobias Smollett nu lipsesc nici ei.

Urmează francezii Voltaire, Rousseau (elveţian la bază) şi Diderot, iar marchizul de Sade figurează cu Cele 120 de zile ale Sodomei. Menţiune onorabilă – pare a spune editorul – pentru Ann Radcliffe, cu al său roman gotic Misterele din Udolpho.

Nu e trecut cu vederea nici Goethe, cu Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister şi cu Suferinţele tânarului Werther. Vorba lui Negruzzi (în O alergare de cai): Mângăie-te, simţitoriule Verter, Şarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat, nici şi-a făcut seamă, nici s-a bolnăvit (decât numai când i-a murit căţeluşul), ci din împotrivă, a doua zi s-a aruncat în braţele unui tânăr ofiţer de lănceri...

Cu asta putem trage liniştiţi cortina peste temperat-sentimentalul veac XVIII. Nu înainte de a observa că editorul insistă ca noi să citim (înainte de a muri, desigur) şi scrieri ale iluştrilor Olaudah Equiano (1745-1797) sau Charlotte Lennox (1727-1804).

Deocamdată atât – îmi iau avânt pentru mult mai agitatul secol XIX.

25 iulie 2007

☺☺ 1001 Books You Must Read Before You Die (Episodul I)

0 comments
Urmând exemplul personal (cam prăfuit) al cronicarului, biruit-au gândul... şi am frunzărit şi eu volumul 1001 Books You Must Read Before You Die (Universe, 2006 - dacă vreţi s-o cumpăraţi sau măcar să-i vedeţi coperta, încercaţi la

http://www.amazon.com/1001-Books-Must-Read-Before/dp/0789313707

E un cărămidoi de carte în care găsim, după cum ne-o spune şi titlul, o prezentare de vreo 300 de cuvinte a fiecărei din cele 1001 de cărţi pe care, în opinia editorului (Peter Boxall) e musai să le citim cât încă n-am murit. La compilarea volumului s-au trudit peste 100 de specialişti în literatură din Marea Britanie.

Criteriul după care sunt prezentate cărţile este cel al anului apariţiei. A fost mai greu de aplicat la lucrările antichităţii greco-romane, dar noroc ca editorul a limitat acest capitol la cinci lucrări: Fabulele lui Esop, Metamorfozele lui Ovidiu, Chereas şi Callirhoe a grecului Hariton, Etiopicele lui Heliodor şi Măgarul de aur al lui Apuleius. Recunoaşteţi că am scăpat uşor de Antichitatea asta – au mai rămas 996 de cărţi! De fapt lucrarea nici nu consacră o secţiune separată Antichităţii literare – cărţile pomenite sunt incluse, alături de câteva (!) altele, în capitolul numit Înainte de 1700. Aşadar la cele cinci cărţi ale vechimii ne mai sunt prezentate 1001 de nopţi, Gargantua şi Pantagruel, Euphues (pentru cei care au chiulit de la cursurile de literatură engleză, autorul este John Lyly), Don Quijote şi încă vreo trei sau patru. Uite ce repede am dat gata Evul Mediu şi Renaşterea! Abia acum trebuie cu adevărat să tragem aer în piept, căci urmeaza secolul al XVIII-lea. Dar despre restul cărţii despre cărţi (curată autoreferenţialitate!) în episoadele ce vor veni, cu condiţia să biruie gândul si cu altă ocazie...

23 iulie 2007

☺☺☺ Vasile Ernu - Născut în URSS

1 comments
Mi-a căzut în mână (şi am şi citit) cartea lui Vasile Ernu, Născut în URSS (Polirom, 2007). Autorul, basarabean născut la începutul anilor ’70, soseşte în 1990 în România, unde face studii umaniste şi se integrează în peisajul cultural. Născut în URSS e un mozaic alcătuit din amintiri din fosta ţară a sovietelor, un compendiu de concepte şi realităţi azi desuete, dar care pentru cel care a copilărit printre ele constituie un bun prilej de rememorare nostalgică, fie că e vorba de taberele şcolare, de mărfuri şi preţul lor, de mult-râvnitele produse capitaliste sau de măreaţa geografie sovietică. Nostalgia nu e cea a comunistului îndoctrinat, care e trist că s-a prăbuşit utopicul stat al muncitorilor şi ţăranilor, ci mai degrabă a adultului care şi-a trăit anii de formare acolo, cu bune şi rele. N-am aici loc (şi n-am nici competenţa) să pun în discuţie cartea. Nu vreau decât să-mi exprim nedumerirea faţă de faptul că în toată scrierea nu-şi face loc nici măcar un rând despre condiţia naţională a autorului. Nu ni se spune nimic despre cum era să fii român în URSS – copilul bănuiesc că vorbea româneşte acasă şi poate avea bunici care îşi aminteau de perioada când Basarabia era parte a României. Poate e o lacună voluntar asumată sau poate ca mă înşel şi autorul nu e român (deşi a venit, după 1989 în România odată cu primele “poduri de flori de peste Prut”). Nu ştiu. Nu judec. Nu reproşez. Doar mă mir.

Încă un blog?

1 comments
Se pare că da. Dacă persoane însemnate, precum Adrian Năstase sau Alessandra Stoicescu, şi-au facut blog, mi-am zis că ceva, ceva o fi la mijloc, aşa că mi-am făcut şi eu unul. Mă gândesc ca pe el să-mi dau cu părerea despre cărţile pe care le citesc. O fi bine? O fi rău? Asta rămâne de văzut...